Alianța temporară dintre Germania nazistă și Uniunea Sovietică
În vara anului 1939, tensiunile internaționale atinseseră un punct critic. Germania lui Hitler se pregătea să invadeze Polonia, iar Uniunea Sovietică, condusă de Stalin, dorea să-și asigure frontierele vestice. În acest context, pe 23 august 1939, la Moscova, a fost semnat Pactul de neagresiune germano-sovietic, cunoscut sub numele de Pactul Ribbentrop–Molotov.
Documentul oficial prevedea ca Germania și URSS să nu se atace reciproc și să rămână neutre în cazul unui conflict cu o a treia putere. Însă, un protocol secret atașat pactului împărțea Europa de Est în sfere de influență: Polonia urma să fie împărțită între cele două puteri, iar statele baltice, Finlanda și Basarabia intrau în sfera de influență sovietică.
La 1 septembrie 1939, Germania a invadat Polonia din vest, urmată pe 17 septembrie de invazia sovietică din est. Aceste acțiuni au declanșat cel de-al Doilea Război Mondial. Pactul a șocat lumea, deoarece unea două regimuri ideologic opuse, dar unite de interese geopolitice.
Pactul Ribbentrop–Molotov a reprezentat un exemplu clasic de realpolitik și a demonstrat cinismul marilor puteri. A oferit Germaniei libertatea de a ataca Polonia fără teama unui război pe două fronturi și a permis Uniunii Sovietice să-și extindă influența în Europa de Est. A fost rupt în 1941, când Germania a atacat URSS prin Operațiunea Barbarossa.